|
|
Rico - Afis nr:7/2001
"Cvintetul promoveaza glam rock-ul anilor '70 si West Coast rock-ul anilor '80... in anii 2000 !
Retro-rockerii sunt pierduti intr-un Purgatoriu de note Led Zeppelin si Cargo, condamnasi de asa zisa
industrie muzicala contemporana autohtona. Piesele mai dinamice, Vreau, Incredere si Amintiri, sunt de
ascultat pe o autostrada dreapta, lunga si neteda. Compozitiile sunt foarte melodioase si elaborate. Se pare
ca cei de la C.A.S.H. si-au petrecut multe ore in sala de repetitii si la studio ca sa aranjeze fiecare strofa
cu o precizie artistica demna de comparat cu picturile lui Michelangelo !..."
Adrian
Popescu –H.M.M.
Excelenta aceasta noua productie semnata C.A.S.H.! Este genul de album pe care, odata ajuns la capatul
primei auditii, esti tentat in mod aproape inconstient sa-l asculti din nou, iar acest simplu (in aparenta)
amanunt nu e deloc lipsit de semnificatie.
Melodioase intr-o maniera care ocoleste cu obstinatie zona comercialului facil (aici trupa are 1-0 la
creativitate), aranjate cu o minutiozitate (sau pur si simplu fler?) ce denota un profesionalism desavarsit,
punctate de refrene memorabile si de interventii bine plasate ale chitarei si clapelor, plus alte mici
gaselnite ce combat cu succes liniaritatea, cele cinci piese oscileaza ingenios intre melodic, incisiv si
melancolic, beneficiind pe deasupra din plin pe toata intinderea spectrului stilistic de impresionantul
aport vocal marca Razvan Crivaci. Fara a avea intentia de a le scoate ostentativ in evidenta din
contextul unui produs compact in conceptie, mi se par totusi remarcabile dinamica 'Vreau', inzestrata
cu o inconfundabila vocatie de hit, si - cumva la polul opus ca abordare - rezonanta balada 'Amintiri', care
are cel putin trei clase peste baladele un pic chitarite, cu care alti muzicieni - altfel cunoscuti - cuceresc
zilnic spatiul de emisie al posturilor de radio.
